Am revenit… partea a doua!

Am să mai povestesc despre Varadero, dar acum e timpul pentru capitală, e timpul pentru HAVANA sau HABANA cum îi spun localnicii.

Așa cum am zis în prima parte, nu mi-am programat nimic de acasă, și cum Havana e la aproape 200 km de Varadero a trebuit să negociez cu un taximetrist. Până să ajung în Havana cea mai nouă mașină pe care am văzut-o în Varadero, era din maxim 70 în cel mai fericit caz dar la ce frumos și vesel erau vopsite nici nu conta dacă merge sau nu. Hotărâtă de fel cum sunt am zis trebuie să ajung la Havana.

La 2 zile după ce am ajuns în Cuba, într-o dimineață am sesizat o mașină chiar foarte nouă în fața hotelului și care era chiar taxi, și de aici au început negocierile pentru Havana. Știam deja că în Cuba se poate negocia orice, așa că am plecat de la tariful de 90 cuc pentru Havana. Și ca să fie mai simplu 1 cuc = 1 dolar, deci 90 dolari mi-a cerut în prima zi. A doua zi perseverentă cum sunt l-am văzut și m-am dus iar și de la 90 cuc am ajuns la 50 cuc, deci vis. Mi-am strâns micul gigant, pentru că o parte din haine au rămas la hotel și am plecat pentru următoarele 3 zile în Havana.

Am uitat să menționez că prețul de 50 cuc a fost și pentru că în mașină cu mine se mai afla o persoană, italian care și el avea aceeași destinație ca și mine. Evident că ne-am împrietenit pe drum, eu cum nu aveam cazare l-am rugat să mă ajute să-mi găsesc și eu o gazda. Și asta știam deja că dacă vrei să explorezi cu adevărat Cuba, trebuie să lași hotelurile, să stai printre ei, adică în gazdă. Zis și făcut, italianul nostru mi-a găsit o gazdă imediat cum am ajuns în Havana.

Havana Vieja este de fapt Old Havana sau partea mai veche a orașului cu toate că mare diferență nu era, între nou și vechi. Cert e că acolo am stat, în Old Havana. Casa extrem de decentă, oamenii foarte primitori mi-au dat o cameră simplă, cu baie, cu aer condiționat dar fără tv și alte ifose, oricum pentru mine a fost suficinet, doar nu venisem în Havana sa mă uit la tv. HECTOR și ALEJANDRO, oamenii care se ocupau de găzduire, vorbeau engleza deci am reușit ușor să mă înțeleg cu ei. Camera costa 25 cuc/zi, 30cuc/zi plus mic dejun. Aveau o terasă unde serveau masa și tot felul de băuturi, Alejandro fiind specialist în Mojito!

M-am cazat frumos și am urcat pe terasa casei decente de unde se putea vedea toată Havana Vieja. Am avut doar un singur cuvânt: TRIST! Pozele, de data aceasta, vorbesc mai bine decât mine.

IMG_1844 IMG_1846 IMG_1848 IMG_1995 IMG_2165IMG_2244 IMG_2250 IMG_2922

Din tot bagajul meu gigantic pâna la momentul actual asta înseamna a 3-a zi de Cuba, din Hawaians (slapi) și o pereche de pantaloni scurți din jeans n-am ieșit, asta așa ca o paranteză.

Bun, plec să vizitez Havana și după ce am mers 30 m realizez ca mirosul despre care v-am vorbit în prima parte, este din ce în ce mai ascuțit. N-am fost niciodată în Ferentari, dar cineva care a văzut pozele mi-a spus că în Ferentari nici când a fost rău de tot nu era așa, iar eu vă asigur nu eram în Ferentari, eram într-un fel de centrul vechi. Orice pas făceam eram șocată și amuțită de sărăcia care învăluia tot. Speram să înaintez și să văd cumva undeva o rază de speranță, o clădire semeață, îngrijită. tencuită măcar. La fiecare pas cerșetori, dar nu agresivi, termenul agresiv sau periculos nu există în Cuba în ciuda disperării și a sărăciei, oamenii sunt extrem de pașnici, locuitorii extrem de demni și de nerăbdători să-ți împărtășească din viața lor, muzica răsuna din toate ruinele alea pe care eu nu le-am putut numi case, copiii joacă ”liniuța” dar zâmbesc cu gurile până la urechi. Greu de înțeles pentru mine dar n-au cunoscut altceva și atunci nici nu știu cum e mai bine… oftez des, oftez aproape la fiecare pas! Știți de ce, pentru că umanitatea și mâhnirea duc o lupa grea în creierul meu. De ce așa? Care e șansa lor? Cu ce au greșit? Care e viitorul lor? Cum e posibil să miroasă așa? Milioane de întrebări, unele și-au găsit răspunsul altele nu dar m-am străduit să aflu cât am putut. Înebuneam că nu pot să dau un search pe Google, cartela de internet se cumpăra de la două centre din Havana unde sunt cozi imense și oricum ai doar o oră la dispoziție pentru 2 cuc.

IMG_2928 IMG_2927

Am mers și am tot mers, prima oprire Flordita, celebrul local în care își făcea veacul Hemingway, un local frumos aruncat într-o mlaștină, cam așa era acest Floridita, plin de turiști dar parcă teleportat din America anilor 2000 în Cuba anilor 40, nu-și avea rostul. De aici alte întrebări dacă barul ăsta arăta așa, de ce restul clădirilor sunt ghetouri… Am înțeles rapid, pentru turism, de fapt ei doar asta au… și dacă au de ce nu fac mai mult, în fine… prea multe întrebări.

Ca idee, aici se spune că se bea cel mai bun Daiquiri în Cuba, nu știu ce să zic că în altă parte n-am băut deci a fost bun, dar nu știu dacă cel mai bun…

DaiquiriFloridita

Mirosul de gunoaie și de putred merge alături de mine toată călătoria timp de 15 zile fără excepție, asta să fim lămuriți.

Alt mare punct de atracție este Bodeguita de Medio tot pentru că trecea Hemingway pe acolo, alt ghetou în care nici n-am mai intrat dar l-am bifat.

Ce n-am văzut decât rareori au fost femeile gata să se vândă, poate pentru că eram femeie oricum cubanezele sunt pe stilul Kardashian deci ai avea cred multe motive ca și bărbat să-ți dorești una în pat cu tine mai ales că tariful este nesemnificativ, dar asta am văzut în Varadero. Cu 10 cuc ești arajat, pentru unii dintre bărbați Cuba reprezintă raiul în materie de sex, oricum când l-am întrebat pe Hector despre asta a avut un singur cuvant ”condom”…

Hopa că am văzut un Mercedes 95-96 an de fabricație, semn că am intrat în Havana nouă, a fost și singurul de altfel pe care l-am văzut. În afară de case care nu erau la fel de dărăpănate situația nu se schimbă cu mult, poate că șoselele aveau alt asflat mai nou în rest, oamenii stăteau la cozi, magazinele lipsesc cu desăvârșire, nu punem la socoteală magazinele de suveniruri da?!

Hai că a venit și ploaia, oricum la cât de cald era aproape că îmi venea să dansez de fericire deci perfect să caut un taxi să mă ducă în Piața de la Revolution. Evident am căutat unul roz, eu fiind născută pe premisa că în orice lucru negru există unul roz… în cazul ăsta taxiul.

Și l-am găsit! Un Cadillac din 50 roz, și cu niște stikuri cu floricele, exact ce-mi trebuia… Am negociat și aia a fost! La volan Alex și în dreapta lui Alberto care făcea pe ghidul, evident ne-am împrietenit. Alberto era fan Inna, avea poze pe telefon cu ea deci GO GIRL, și mi-a zis că e pasionat de fotografie. Păi când mi-a zis asta e ca și cum întrebi ursul dacă îi place mierea. L-am bombardat cu gadget-uri și l-am pus la treabă, deci toate pozele mele cu furia roz sunt făcute de Alberto.

IMG_2242  IMG_2390IMG_1750 IMG_1751 IMG_1753

Erau tineri, i-am întrebat care e visul lor, ce să fac defect profesional… Răspuns unanim ”să plecăm din Cuba”!

Coming soon part 3!

 

Adaugă comentariu

Anti-spam