Am revenit cu detaliile despre Varadero, iluzia fabricată din Cuba. Nu i-am spus doar eu așa, cam așa o numește toata lumea inclusiv localnicii.

Varadero este stațiunea pe care guvernul cubanez a modernizat-o special pentru turiști, și în mare parte le-a reușit. Hoteluri de 5 stele chiar frumoase, dar nu se compară cu Turcia. V-am spus deja ca la ei stelele se numără altfel se pare… Spre exemplu, hotelul în care eu m-am cazat, eu nefiind vreo fițoasă în materie de hoteluri, avea 4 stele all inclusive. Eu i-am dat cu drag 2,5 stele.

Stațiunea în sine seamănă mult cu Eforie Nord asta ca să vă faceți o idee despre aranjament. Nu prea aveai ce face în afara hotelului decât dacă îți doreai să mergi la discotecă. Geniala ”Casa de la musica”, evident că am bifat-o, chiar de două ori.

IMG_1074 IMG_1511

Trebuie să povestesc despre Casa de la musica pentru că e chiar o experiență. În primul rând discoteca acesta este cu muzică live cubaneză, în fiecare seară de luni până duminică cânta o formație. În functie de cât e de cunoscutî crește și prețul biletului de intrare. Noi am nimerit la ceva formație care era destul de bine cotată, mi-am dat seama după preț, 10 cuci intrarea. Am ajuns pe la ora 22.00, m-am așezat frumos la coadă pentru că încă nu te lăsau să intri și pentru că am fost inspirată și-am mers devreme am căpătat și o masă destul de bună, adica destul de aproape de ring și scenă.

Înauntru cam cum arăta Disco Ring acum vreo 30 de ani. Da, da exact așa, un ciment mai lustruit pe jos, mese din fier cu scaune pliante tot din fier dar care aveau șezutul capitonat cu ceva scai. În rest, scena cu o cortină mare roșie și un ring destul de măricel de dans. Scena era puțin mai sus față de ring iar la nivelul ringului era bucătăria, ușor de observat prin câteva ferestre. Ospătarii, îmbrăcați ca de o nuntă pe stil vechi, meniul scris pe o foaie mică de hârtie și cam atât. Punctul forte era clar aerul condiționat care era chiar ce trebuia. Nu se fumează în discotecă așa că după ce te întorci de la țigare trebuie să prezinți ștampila care îți era pusă pe mână la intrare. N-am mai văzut ștampile pe mână de mult timp dar aia e, nu e chiar așa neplăcut, cel mult te apucă nostalgia.

După ora 12.00 discoteca era plină ochi, mulți localnici, foarte mulți, dar și ceva turiști. Eu eram pe post de observator, primele mese cele din fața scenei erau rezervate de mahării zonei care evident au sosit la ora 12.30 cu un întreg alai. El, un tip de peste 100 kg, cu un lanț gros de aur la gât și cu un medalion rotund de mărimea unui capac de conservă, credeți-mă că nu exagerez. Chel, cu o cămașă mulată și un ceas probabil tot de aur imens, niște jeansi drepți anii 90, pantofii lăutărești dar însoțit de 2 domnișoare una blondă, alta brunetă pe cam același stil. Genul acela de mahăr pe care-l cunoaște toată lumea, se salută cu toată lumea, etc. Ca o paranteză era singurul din discotecă care bea Absolut Vodka, de altfel băutura aceasta nu se regăsea pe meniu. Dar la locul lui, în banca lui, nu deranja pe nimeni.

Într-un final, distracția se pornește și cortina se deschide. A început nebunia, lumea fredona piesele, dansa, fericire totală și absolută. Doamne… oamenii ăștia chiar au dansul în sânge, stăteam și mă uitam ca la un concurs de dans, toți dansau care mai de care. Până și mahărul nostru rupea podeaua, chestie pe care nu o să o vezi în veci în România.

Într-un cuvânt: bestial. Mi-a plăcut mult de tot, chiar da! Casa de la musica e ce trebuie când ești în Cuba.

IMG_3254
IMG_3255
IMG_1520

VIVA CUBA !!!

Adaugă comentariu

Anti-spam